Traducere de Octavian Cocoş
Se pare că te-am iubit sub multe forme şi în nenumărate feluri...
Viaţă după viaţă, veac după veac, la nesfârşit.
Inima mea vrăjită a făurit de fiecare dată acel colier al cântecelor
Pe care ţi l-am dăruit ca să-l porţi la gât în toate formele tale,
Viaţă după viaţă, veac după veac, pentru totdeauna.
De câte ori aud poveştile vechi de iubire simt o durere cumplită
Căci noi doi am fost împreună, însă am fost şi despărţiţi.
Continui să privesc în trecutul tău şi în cele din urmă apari
Îmbrăcată în lumina stelei polare ce străpunge negura timpului:
Devii astfel o imagine a lucrurilor de care ne vom aminti mereu.
Tu şi cu mine am plutit pe acel şuvoi care aduce din izvor,
Din inima timpului, iubirea pe care o simţim unul pentru altul.
Am jucat de-a lungul timpului rolul a milioane de îndrăgostiţi,
Am simţit plăcerea de a ne cunoaşte şi durerea de a ne despărţi –
Aceeaşi iubire veche în forme cu totul noi, la nesfârşit.
Astăzi iubirea e la picioarele tale, cu tine a ajuns la final
Este iubirea tuturor bărbaţilor care au fost şi vor fi:
Bucurie universală, tristeţe universală, viaţă universală.
Amintirile fiecărei iubiri se amestecă cu iubirea noastră
Şi cu versurile poeţilor care au cântat iubirea dintotdeauna.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.